Încă sunt la etapa cînd descopăr reţetele clasice. Rareori mă aventurez spre tărîmul reţetelor noi – poate atunci cînd plăcerea s-a suprapus cu experienţa “a ceva bun”. Cred că bucătăria merge mînă în mînă cu nevoia. Atît timp cît altcineva îţi poate îndeplini poftele sau îţi ia locul din faţa aragazului, nu ai prea multe motive să pui mîna pe plasă şi să ieşi la cumpărături pentru următoarea reţetă sau acel “hai să mîncăm că mi-e foame”. Orişicum, vine o zi şi pentru această necesitate, pentru că orice maşină merge pe baza a ceva, în cazul nostru mîncarea, mi-a declarat Ştefan Gheorghiţă, mai cunoscut publicului larg ca ArTiStul.
Cel care, alături de o echipă de inimoşi îndrăzneţi, a lansat, în 2005, site-ul OrasulSUCEAVA.ro. George Bernard Shaw spunea cîndva că nu există dragoste mai sinceră decît dragostea pentru mîncare. Dacă am avea de ales, uneori poate m-aş lipsi de mîncare, dar fără energie nu pot trăi. Mîncarea este cheia succesului pentru o viaţă sănătoasă. E păcat că ne îndreptăm spre o lume superficială în care pînă şi texturile sau culorile nu mai sunt cele de la bunica din grădină, declară ArTiStul.
Întrebat care îi sunt felurile de mîncare preferate, el răspunde: Antreurile ca la majorate, ciorba rădăuţeană ca la tanti Cornelia, lasagna ca la Da Vinci, chifteluţele marinate, salata bulgărească, Tiramisu, cremşnitul. De ce? Pentru că toate au personalitatea şi povestea lor. Toate au gust bun!.
De cealaltă parte, a non-preferinţelor culinare, ArTiStul declară că nu există ceva cu care să am o problemă. În schimb, spre punctul “niciodată” de pe axa “nu-mi plac-preferinţe” sunt aranjate felurile de mîncare fără personalitate, cele prietene cu fadul. De exemplu, îmi plac la nebunie pastele carbonara, dar în acelaşi timp m-aş plictisi de aceleaşi paste fierte cu brînză sărată specifice graniţelor mioritice – ingredientele tot pe acolo bat, dar diferenţa se face la modul de abordare şi preparare, explică Ştefan.
Din punctul său de vedere, indiferent de ocupaţie, e important să ai o alimentaţie corectă. O să ne dăm seama de efecte peste ceva ani. Dacă eul meu de peste zece ani ar avea vreo conversaţie cu mine de astăzi, cred că acest aspect ar fi primul abordat – ce-i cu acei cartofi prăjiţi din faţă? Dar cu ouăle alea şi smîntîna? De ce au trecut 12 ore şi nu ai apucat să te hrăneşti? Hamburgerul ăla nu-ţi face bine!!! Gata cu cearta!, spune tînărul care a pus umărul la naşterea site-ului pe care îl vede ca pe un ziar online, care-i ţine pe suceveni la curent cu evenimentele ce au loc în urbea lor.
ArTiStul merge la restaurant oricînd, iar de cele mai multe ori încearcă cîte ceva nou. Aşa am descoperit că mîncarea este unul dintre cele mai frumoase lucruri care bîntuie pămîntul, declară el. Preferă mîncarea tradiţională pentru că alături de ea a crescut şi îi stă în mantră. Dar e atît de diversificată arta culinară, încît e păcat să ratezi ocazia de a te ospăta şi cu altceva din afara ariei de obişnuinţă, completează tînărul.
Pentru el gustul mîncării e primordial. Cred că, de fapt, ăsta-i secretul – uită-te la industria fast-food-ului cum a reuşit să revoluţioneze arta culinară de masă cu acele reţete cu acel ceva special, asta în timp ce fiecare dintre noi ştim cît de mult rău ne pot face. Minunat ar fi să ne putem gîndi cu ce se alege corpul din toată această afacere. Viaţa este un echilibru, trebuie să îmbinăm utilul cu plăcutul, respectiv gustul cu sănătatea – cea care se regăseşte în calitatea alimentelor şi modul de preparare, punctează ArTiStul.
Pe final, am aflat că prietena lui, Oana, nu excelează în arta culinară, dar este timp pentru treaba asta. Oricum, oricînd este binevenită o salată, o pîine de casă, o plăcintă sau un grătar, încheie ArTiStul.
Articol scris de Adriana DASCĂLU BULINĂ în Jupânu’, anul X, numărul 33 (466), 24-30 August 2010.
