Nu sunt un inadaptat, lucrez cu oameni în sisteme, dar nu am subscris niciodată la beţiile colective, în care responsabilitatea propriilor decizii este drogată.
Semn de carte #25
Jurnalismul îți oferă un rar privilegiu de a intra în tot felul de vieți pe care altfel nu le-ai vizita și de a aduce de acolo informații și povești.
Semn de carte #24
Cu cât ești mai aproape de moarte, cu atât te simți mai în viață. Chiar vezi cum se dilată timpul în momentele alea.
de Alain Robert
Semn de carte #23
Avem de ales. Este apogeul libertăţii de opţiune. Suntem atât de liberi încât nu mai putem alege. Atât de multe sunt de ales încât sfârşim obosiţi, îndoiţi de justețea alegerii pe care încă nu am făcut-o.
Semn de carte #22
Sunt alte meserii în care e greu să te imaginezi implicat până peste cap. Faptul că noi, artiştii, facem ceea ce facem din pasiune e un privilegiu de care nu suntem conştienţi întotdeauna.
Semn de carte #21
Aşa cum o zi petrecută frumos aduce somn fericit, o viaţă petrecută frumos aduce o moarte fericită.
“Am învins” este războinic, este cu sabia scoasă din teacă
Noi am evoluat, noi ne-am perfecţionat, noi am realizat că am ajuns pe un platou. Suntem pe un platou, nu suntem pe vârf. Hai să stăm acolo pe platoul ăla. E bine, e soare, noi ni l-am construit. Dacă nu suntem atenţi, s-ar putea să ne ducem înapoi, la răcoare.
Dar nu-mi place ideea de “i-am bătut pe ăia”. În loc să stimuleze în om adevărata competiţie cu sine, dezvoltă evoluţia conflictuală. Eu contra lui.
Ce treabă ai tu cu altul? Scopul tău în viaţă este să te perfecţionezi pe tine.
de Ion BĂRARU
