Până în 20 de ani am fi avioane de hârtie – efectuăm doar zboruri rapide, de scurtă distanță și foarte scurtă durată.
Între 20 și 30 de ani am fi avione de vânătoare – șapte zile din șapte pe poziții, atacăm orice obiectiv și avem o capacitate de executare variată în misiuni chiar și când acestea se desfășoară la un interval scurt de timp.
Între 30 și 40 de ani am fi aeronave comerciale – menținem orare regulate, avem destinații destul de cunoscute și de rutină, iar zborurile întodeauna ies la ora prevăzută, dar mai necesită mutări și adaptări care irită clienți.
Între 40 și 50 de ani am fi aeronave comerciala pentru zboruri internaționale – funcționăm la orele de lux, avem destinații de înalt nivel cu rare abateri, iar clientela sosește cu mari speranțe, la sfârșit fiind obosită, dar satisfacută.
Între 50 și 60 de ani am fi aeronave cargo – facem pregătiri intense și muncim mult înainte de decolare, iar odată în aer, manevrăm lent și oferim foarte puțin confort în timpul zborului; clientela este compusă în majoritate din valize și tot felul de vechituri.
Între 60 și 70 de ani am fi deltaplane – necesităm condiții externe excepționale pentru a ne lua zborul, de o muncă teribilă pentru a decola, iar după aceea trebuie să evităm manevrele bruște pentru a nu cădea înainte de timp; după aterizare, demontăm și strângem tot echipamentul.
Între 70 și 80 de ani am fi planoare – zburăm uneori, dar numai ajutați; repertoriul manevrelor este extrem de limitat și odată ajunși la sol avem nevoie de ajutor pentru a ajunge la hangar.
După 80 de ani am fi aeromodele – suntem doar decorativi, de funcționalitate nici nu se mai pune problema…



[...] Am trecut cu bine la nivelul 28 alături de Aproape cei mai tari oameni din lume. Mi-au mai rămas doi ani de vânătoare. [...]